udbi blog

Viața noastră este plină de munți la care credem că accesul nu ne este permis sau pe care nu ne simțim în stare să-i escaladăm, însă ceața ce ne face să nu vedem drumul este de regulă pe sticla ochelarilor prin care privim. Trebuie să ne curățăm privirea  de " lucruri imposibile", așa cum facem cu un geam aburit, înainte de a porni la drum.

— Metoda Ikigai, Hector Garcia, Francesc Miralles

Cine ar fi crezut, acum mai bine de patru ani de zile, că va exista udbi, că vom învăța enorm despre lemn, că ne vom transforma total viața! Trecând de la contabilitate pentru un restaurant în Transilvania la șlefuire, vopsire, lăcuire, uleiere, ambalare și relații cu cei care ne devin clienți (în Moldova), Renu a înflorit! 

Întrebată deseori dacă nu regretă schimbul Tg. Mureș - Piatra Neamț, răspunsul ei a fost mereu: absolut deloc, iubesc total orașul ăsta moldovenesc, deși merg des la Mureș! Și tot așa iubește fiecare mesaj trimis de clienți în care îi povestesc ce supriză au când primesc coletul de la udbi!

Mesaj primit chiar acum o oră: [11:10 am, 25/03/2022] Îți mulțumesc frumos pentru suport! L-ați și ambalat așa de frumos, a fost o reală surpriză încă de la plic :) și am primit și o caramea...

Și cine ar fi crezut acum 3 luni că vom realiza și cercei din lemn? Cam atât a trecut de când Renu mi-a spus: mi-aș dori să producem bijuterii din lemn. Am făcut ochii mari, gândindu-mă repede, ca orice băiat, la soluții tehnice. Am căutat împreună ce există pe piața românească și supriza a fost că nu sunt prea multe variante care să fie și frumoase și la un preț rezonabil.

Am făcut șezătoare și am desenat câteva modele, le-am decupat din hârtie și ne-am imaginat cum ar arăta, cu ce s-ar asorta, care sunt culorile potrivite anotimpurilor, timpurilor... Apoi am căutat lemn.

Cam așa suna telefonul nostru către furnizori: știți, noi suntem mici-mici-mici și am avea nevoie de o scândură de nuc. Și una de stejar. Paltin aveam deja. Nu mai spun că am căutat peste tot lemn de prun și parcă intraseră toți la țuică 😛. Dar un băiat inimos din Vrancea, Andrei, ne-a trimis scândură minunată de prun din care vom face cercei tot anul :))) E greu de găsit lemnul fain, e și mai greu de cumpărat în cantități mititele. Ne-am descurcat, într-un final.

După ce au ajuns toate lemnele potrivite în atelierul udbi, a trebuit să le îndreptăm și să le feliem. Știi cum e operațiunea? Dificilă când nu ai chiar tot ce și-ar dori un tâmplar în devenire cu acces la Youtube. Dar minunată când descoperi într-un lemn plin de praf și de zgârieturi și de noduri o frumusețe mereu unică, un desen natural desăvârșit.

După feliere, urmează șlefuirea. Apoi decuparea. Apoi iarăși șlefuirea. Apoi șlefuirea fină-fină. Apoi vopsirea cu aerograful sau uleierea, unde numai degetele subțiri ale lui Renu pot mânui pătrățelele și rotundurile mici din lemn de nuc, de prun, de paltin. Apoi lipirea tijelor, testarea (că nu vrem să se piardă de la urechi). Apoi ambalarea, scrisorica, awb-ul, curierul și așteptarea veștilor, plus țopăitul prin casă de bucurie că totul a fost potrivit.

Și știi ce?

Renu nu mai prididește cu vopsitul, dansatul și pe față i se întinde un zâmbet imens de-atunci. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, așa e Renu, Zâmbilă! De unde nu-și făcea un selfie nici s-o pici cu ceară, acum e fanul nr. 1 al propriilor cercei! :)

Nu pot lipsi câteva imagini cu cerceii udbi, purtați cu bucurie de prietenii - clienții noștri dragi!

Și tu?

Dacă te gândești că ți-ar sta bine cu natura la ureche, suntem la câteva click-uri distanță și trebuie să știi că fiecare pereche de cercei e absolut unică! Ție care-ți plac cel mai mult?

Și, în final, iată ce-i spune Akiko unui prieten de nouăzeci și șase de ani, dojenindu‑l:

De când nu mai ții contabilitatea la aprozar, ți-ai pierdut din claritatea minții!

— Metoda Ikigai

Să fie foarte clar: Udbilicii n-au de gând să iasă la pensie! Să știi că poți comanda cercei din lemn de nuc / prun / paltin și la 96 de ani! Dar e mai bine să-ncepi de pe acum :)))))

Zile liniștite,

Dani